Ce este boala Dupuytren?
Boala Dupuytren (contractura Dupuytren) este o afecțiune fibroproliferativă a fasciei palmare care duce la formarea de noduli și corzi fibroase la nivelul palmei și degetelor. Progresia bolii cauzează flexia ireductibilă (contractura) a degetelor afectate, limitând funcția mâinii. Cel mai frecvent sunt afectate degetele IV și V (inelar și mic), urmate de degetul III.
Prevalența este mai mare la bărbații de origine nord-europeană, peste 50 de ani, cu factori de risc care includ: predispoziția genetică (principalul factor), diabetul zaharat, consumul de alcool, fumatul și epilepsia.
Stadiile și evoluția bolii
Boala Dupuytren evoluează prin trei stadii:
- Stadiul proliferativ: apariția nodulilor palmari, fără contractură. Nodulii pot fi sensibili la presiune.
- Stadiul involuțional: nodulii se organizează în corzi longitudinale. Începe flexia degetelor afectate.
- Stadiul rezidual: contractura se fixează. Degetele sunt blocate în flexie, limitând extensia activă și pasivă.
Evoluția este variabilă — unii pacienți rămân în stadiul de noduli ani de zile, alții progresează rapid. Prezența „diatezei Dupuytren" (debut precoce, afectare bilaterală, istoric familial puternic) sugerează o formă agresivă.
Tratament chirurgical
Dr. Răzvan Simion realizează fasciectomia selectivă — intervenția standard pentru boala Dupuytren. Procedura presupune excizia țesutului fascial patologic (corzi și noduli) cu prezervarea structurilor neurovasculare digitale. Se efectuează sub anestezie locoregională (bloc de plex), durează 45-90 de minute per deget și necesită utilizarea lunetelor de mărire (loupes) pentru protecția nervilor.
Indicația chirurgicală se stabilește prin „testul mesei" (table-top test): dacă pacientul nu poate plasa palma plat pe masă din cauza contracturii degetelor, intervenția este indicată. Aceasta corespunde aproximativ unui deficit de extensie de 30 de grade la articulația metacarpofalangiană.
Recuperare postoperatorie
Mâna este imobilizată în extensie cu o atelă palmară timp de 2-3 săptămâni. Kinetoterapia activă și pasivă se începe la 5-7 zile postoperator. Atela de extensie nocturnă se menține 3-6 luni pentru prevenirea recidivei. Pansamentele se schimbă la 3-5 zile, iar firele se scot la 14-21 de zile. Recuperarea funcțională completă necesită 6-12 săptămâni de kinetoterapie dedicată.
Riscuri și complicații
Complicațiile specifice includ: rigiditate articulară reziduală (mai frecventă la contracturi vechi, severe), leziune de nerv digital (sub 2% în mâini experimentate), hematom, infecție, necroza lambouilor cutanate (când pielea supraiacentă este subțire), și distrofia simpatică reflexă (sindrom algoneurodistrofic). Rata de recidivă este de 20-40% pe termen lung, mai mare în formele cu diateză Dupuytren.
Întrebări frecvente despre boala Dupuytren
Se poate trata boala Dupuytren fără operație?
Opțiunile non-chirurgicale includ: infiltrația cu colagenază (Xiapex) — o enzimă care dizolvă coarda fibroasă, permițând extensia degetului prin manipulare blândă, și fasciotomia percutană cu ac — secționarea corzii cu un ac special. Aceste tehnici sunt indicate în formele ușoare-moderate cu corzi bine definite. Eficacitatea pe termen lung este mai mică decât chirurgia clasică.
Boala Dupuytren poate reveni după operație?
Da, recidiva este posibilă și este specifică bolii, nu tehnicii chirurgicale. Rata de recidivă pe termen lung este de 20-40%, mai mare la pacienții cu diateză Dupuytren. Reintervenția este posibilă, dar mai complexă din cauza țesutului cicatricial.
Cât durează recuperarea după fasciectomie?
Pacienții reiau activitățile ușoare la 2-3 săptămâni și munca manuală la 6-8 săptămâni. Recuperarea completă a forței și mobilității necesită 3-6 luni de kinetoterapie consecventă. Respectarea programului de atelă nocturnă este esențială pentru menținerea câștigului de extensie.
Boala Dupuytren este ereditară?
Predispoziția genetică este principalul factor de risc. Dacă un părinte are boala Dupuytren, riscul la descendenți este semnificativ crescut. Forma cu diateză Dupuytren (debut precoce, bilaterală, cu afectare plantară — boala Ledderhose) sugerează o componentă genetică puternică.
